Articolul acesta se adresează miilor de bărbați care au fost abuzați sexual în copilărie sau adolescență, precum și oamenilor care le sunt alături și îi ajută să înfrunte fiecare zi: parteneri, prieteni, familie.

Cultura și societatea încurajează bărbații de mici să creadă că trebuie să controleze absolut toate aspectele vieții lor, astfel că atunci când un băiețel este abuzat, el crede adesea că ar fi trebuit să fie capabil să oprească abuzatorul. Mai târziu, bărbatului adult îi e greu să vorbească despre ce i s-a întâmplat și se învinovățește pentru abuz. Vina trebuie însă adusă acolo unde îi este locul: în colțul abuzatorului, nu al victimei.

Arii din viața ta care au fost probabil afectate de abuzul sexual:

–        Confuzie despre orientarea sexuală

Este posibil să ai îndoieli privind orientarea ta sexuală. Orientarea sexuală este complexă, însă în general nu poate fi influențată de abuzul sexual infantil – nici de sexul abuzatorului, nici de abuzul sexual în sine.

De exemplu, sexul oral este posibil să îți fi provocat o erecție independent de starea de șoc și anxietate cauzată de abuz. Sexul abuzatorului nu ar fi schimbat lucrurile, având în vedere că practic erecția este un răspuns fiziologic la stimularea orală, în acest caz.

Dacă abuzatorul a fost un bărbat, este posibil ca tu să fi dezvoltat frică de alți bărbați, în special dacă crezi că ei sunt homosexuali. Poți chiar ajunge să eviți prieteniile cu alți bărbați. Frica ta față de homosexuali se poate chiar exprima prin atitudini homofobe (desigur, homofobia este din păcate foarte prevalentă în societatea actuală și nu poate fi considerată un semn al abuzului sexual infantil). De asemenea, te poți simți tentat să îți “demonstrezi” sexualitatea implicându-te în numeroase relații intime de scurtă durată cu femei, în speranța că această frică irațională de a fi homosexual va dispărea până la urmă. În mod evident, nu există un număr de astfel de relații care să poată vindecă o frică disproporțională, în schimb vei reuși să înșeli încrederea partenerelor tale.

Dacă ai fost abuzat de o femeie, te poți simți copleșit sau “mai puțin bărbat”. Te poți simți diferit pentru că acest tip de abuz este mai puțin frecvent și astfel te poți izola. Societatea, din păcate, minimizează gravitatea abuzului suferit de adolescenți.

–        Dificultăți în viața sexuală

Adesea, supraviețuitorii prezintă erecții dureroase, dificultăți în a menține erecția, ejaculare prematură, libido scăzut sau, din contră, un interes exagerat față de activitățile sexuale.

Dacă abuzatorul a fost o persoană în care aveai încredere, este posibil să ai probleme în a întreține o relație de lungă durată, ca adult. Adesea, te poți retrage în aventuri de o noapte sau relații de scurtă durata, în special în cazurile în care abuzatorul a fost un membru al familiei sau cineva de care depindeai. Relațiile de lungă durata îți pot aminti de acele momente și tinzi să le eviți.

–        Dependență de droguri sau alcool. Tulburări alimentare. Autolezionare.

Adesea, aceste comportamente sunt folosite de victime pentru a masca durerea abuzului suferit. Pe de altă parte, ele reprezintă un mare obstacol în drumul recuperării și vindecării.

–        Anxietate, coșmaruri, furie

–        Rușine și vinovăție: foarte frecvent întâlnite în rândul supraviețuitorilor. Este probabil ca abuzatorul să te fi privat de suportul celor dragi, obligându-te să ții secret ce ți s-a întâmplat. E posibil să îți fi spus că nimeni nu ar mai vrea să aibă de-a face cu ține dacă ar ști ce ai făcut. Vinovăția apare din credința că tu ai fost responsabil pentru abuz. Amintește-ți, însă, abuzul ți s-a întâmplat când erai un copil și adulții trebuie să protejeze copiii, nu să îi abuzeze. Nu tu ești responsabil pentru abuz. Terapia de grup este foarte utilă pentru a te elibera de aceste sentimente neplăcute și, de altfel, nedrepte.

–        Simptome fizice: migrene frecvente, sufocare, greață, tulburări vizuale, dureri.

 

Cum poți primi ajutorul de care ai nevoie?

Poți considera extrem de dificil să admiți că ai fost abuzat sexual și că o altă persoană a exercitat atât de multă putere asupra ta. Poți ajunge chiar să crezi că eșți “mai puțin bărbat” din această cauză. Această idee este alimentată de societate, care prețuiește puterea, considerată adesea o trăsătură masculină și condamnă vulnerabilitatea. Astfel, majoritatea bărbaților refuză să admită că au fost cândva neajutorați și se găsesc într-o etapă de negare, un obstacol major în a primi ajutor.

Curajul de care ai nevoie pentru a recunoaște ce ai pățit îl poți găși în cadrul terapiei. Un terapeut de încredere este esențial.

De ce este indicată terapia?

Cel mai important pas către recuperare e să vorbeșți despre abuz. Chiar dacă ai recunoscut că s-a întâmplat, adesea o să continui să îți spui că de fapt nu te-a afectat așa tare sau chiar să cauți scuze abuzatorului. Nu este ceva neobișnuit să minimizezi sau negi efectele traumatice ale abuzului, ca o metodă de supraviețuire, în esență.

Un terapeut (psiholog, psihiatru) te poate ajuta în procesul de vindecare, inclusiv cu resurse prin care poți survola mai eficient tot ce simți. Astfel, poți recâștiga controlul, în ritmul tău, deorece amintirile prea intense sau o viteză accelerată a procesului de recuperare te pot copleși. De asemenea, terapeutul te poate ajuta cu sfaturi pentru partenerul/partenera ta.

Întrebări frecvente

Am auzit de băieți de 5-6 ani care au fost abuzați, dar eu aveam 10 ani deja când dădacă mea mi-a făcut sex oral. Nu eram deja mare? Trebuia să fac ceva!

Vârsta nu contează în aceste cazuri. Erai un copil vulnerabil. Nu este vina ta.

Avem 7 ani când antrenorul nostru m-a pipăit în zona inghinală după un meci. Un unchi mi-a zis că antrenorul este gay, este posibil că eu să fi făcut ceva care să îl atragă?

Orientarea sexuală nu este conectată cu abuzul sexual. Și mai important, nu ai avut vreo calitate anume care să fi atras abuzatorul. Abuzatorii sunt persoane care își exercită puterea sexuală asupra copiilor pentru că aceștia sunt mai mici și mai lipsiți de apărare. Comentariul unchiului tău este irelevant. În plus, nu tu ești responsabil pentru acțiunile abuzatorului!

Deci, dacă am fost abuzat sexual în copilărie, asta înseamnă că mai devreme sau mai târziu voi face și eu același lucru?

Este posibil să ai anumite sentimente ciudate în prezența copiilor, iar dacă acestea ajung să devină fantezii este un semnal de alarmă. Orice astfel de eveniment trebuie discutat cu terapeutul tău. Deși mulți adulți condamnați pentru abuz sexual infantil au fost ei înșiși abuzați în copilărie, asta nu înseamnă că toți băieții abuzați ajung abuzatori la rândul lor.

 

Cât va dura terapia?

Mulți bărbați caută o soluție rapidă pentru problemele lor. Totuși, vindecarea după o asemenea traumă necesită timp. Nu există un deadline, nu e nevoie de grabă, fiecare om are ritmul sau.

Ce ar trebui să faci în legătură cu abuzatorul?

–        Dacă mai este posibil, denunță-l! Astfel, îți vei putea canaliza furia într-un mod constructiv și poți chiar împiedica alte abuzuri. Timpul necesar, problemele ce pot apărea și reacțiile unui sistema încă nepregătit să ajute victima pot fi piedici importante, astfel că deși denunțul este extrem de important este bine să fii pregătit și să discuți cu terapeutul despre opțiunile tale.

–        Confruntă abuzatorul! Este posibil să îți doreșți să cauți abuzatorul și să îi explici felul în care abuzul ți-a afectat viața. Acest lucru se poate dovedi mult mai dificil decât îți poți imagina: de pildă te poți simți din nou că acel băiețel lipsit de putere de demult. Poți considera utilă această confruntare, dar există riscuri, în principal reacția abuzatorului. Orice ai alege, este important, de asemenea, să fii pregătit. Deși este foarte probabil că îți dorești răzbunarea, inclusiv fizică, nu este indicat să și acționezi, pentru că poți să îți faci ție însuți mai mult rău.

–        Iartă abuzatorul! Poți alege această opțiune, ca parte din procesul tău de vindecare. Cu siguranță, în multe ocazii comunitatea te poate presiona să ierți. Totuși, iertarea când nu ai ajuns încă în acel punct poate fi un fruct otrăvit, deoarece îți poate crește starea de anxietate și vinovăție și îți poate bloca vindecarea. Este alegerea ta să ierți sau nu și orice ai alege este valid și este dreptul tău!

–        “Dă drumul”! Poți decide să nu faci nimic în legătură cu abuzatorul pentru moment, pentru că vrei să te concentrezi pe tine însuți și vindecare. Nu înseamnă că ai și iertat, doar că prioritatea ta este altă în acest moment.

 

Cât să îi dezvălui partenerei/partenerului?

Dacă te afli într-o relație, partenera/partenerul se pot dovedi o sursă pretioasă de susținere și ajutor, empatie, dragoste și încurajare. Dar nu îți folosi partenera/partenerul drept terapeut, deoarece nu este nici corect, nici înțelept. Caută susținere în relația ta și consiliere de la terapeutul tău. Este important să comunici, însă, despre abuz.

Este recuperarea posibilă?

Da! Dar privește-o că pe un proces, nu ca pe un proiect cu dată finală. Nu te poți aștepta la un moment magic în care toate problemele tale vor dispărea și vei fi perfect fericit brusc. Mult mai probabil vei avea nevoie de terapie pentru multe sesiuni.

Ce este posibil în timpul recuperării este ca simptomele să scadă în intensitate și încrederea ta în tine însuți să crească proporțional. Altfel spus, în loc ca viața ta să fie controlată de efectele abuzului sexual infantil, tu însuți o să fii cel care care comandă. Poți avea o viață frumoasă și recuperarea există, cu siguranță! 

 

 

Sursa (adaptat): http://www.ksacc.ca/docs/when_males_have_been_sexually_abused_as_children.pdf?LanguageID=EN-US

Poza: Imre Tömösvári on Unsplash

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *