Abuzul sexual și exploatarea sexuală a copiilor, incluzând pornografia infantilă și prostituția, sunt delicte de o cruzime teribilă și constituie o serioasă încălcare a drepturilor fundamentale. Dezvoltarea tehnologică accelerată și călătoriile internaționale facile sunt niște evoluții minunate, care însă au și o parte întunecată: au agravat aceste fenomene. Victimele acestor abuzuri trebuie să primească atenție, grijă și protecție. Prevenția este fundamentală.

Studiile arată că un procent semnificativ din copiii europeni (cu cifre cuprinse între 10 și 20%) suferă o formă de abuz sexual în timpul copilăriei. Procentele continuă să crească și anumite forme de abuz (de exemplu pornografia infantilă) au devenit extrem de frecvente.

Lupta cu aceste abuzuri este dificilă: copiii sunt vulnerabili și adesea le este rușine să raporteze aceste incidente sau nu au primit suficiente informații pentru a înțelege ce li se petrece.

Ce înseamnă abuzul sexual infantil?

Articolul 1 al Convenţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copiilor defineşte copilul ca o persoană cu vârsta sub 18 ani.

Organizația Mondială a Sănătăţii (OMS) definește maltratarea copiilor ca orice formă de abuz fizic și/sau emoțional, abuz sexual, neglijare sau neglijență sau exploatare comercială sau de altă natură ce dăunează sau poate dauna sănătatii, supraviețuirii, dezvoltării sau demnităţii copilului (Butchart, Putney, Furniss, & Kahane, 2006, p.9)

Consiliul Europei definește abuzul sexual ca:

  1. Implicarea în activități sexuale cu un copil care nu are încă vârstă legală (interesant, acest aspect nu se referă la activitățile sexuale între minori, desfășurate cu acordul ambilor parteneri) și
  2. Activitățile sexuale respective să aibă loc în urmă exercitării de forță, ameninţări sau manipulare, sau abuzul are loc dintr-o poziție de încredere, autoritate sau influență asupra copiilor, incluzând familia, sau abuzul are loc într-o situație în mod special vulnerabilă a copilului, mai ales cauzată de o dizabilitate mentală sau fizică (Articolul 18, Council of Europe Convention on the Protection of Children against Sexual Exploitation and Sexual Abuse, CETS No. 201).

Prevalența

Metodologia studiilor din acest domeniu este adesea limitată considerabil.  Stoltenborgh et al. (2011) au menționat într-o metaanaliză conținând 217 publicații referitoare la abuzul sexual infantil, cu un total de aproximativ 10 miioane de participanți la nivel global, că studiile centrate pe auto-raportare au identificat o rată a prevalenței de 30 ori mai mare decât cea din alte tipuri de studii.

Nu am reușit să găsim un studiu referitor la populația României, astfel că ne vom referi la studii din diferite alte țări ale Europei. Ne este greu să ne imaginăm că aceste rate nu sunt cu mult mai mari în România:

–       Un studiu important condus de “The Național Society for the Prevention of Cruelty to Children” (Radford et al., 2011) a inclus interviuri cu 2160 părinți și/sau îngrijitori ai copiilor sub 11 ani, 2275 persoane cu vârste între 11 și 17 ani (cu informații suplimentare de la părinți dacă a fost nevoie) și 1761 adulți cu vârste între 18 și 24 ani. Rata abuzului sexual a fost de 5%;

–       Lampe (2002) a examinat ratele de prevalență în 24 de studii europene și a identificat o prevalență cuprinsă între 6 și 36% pentru fete și între 1 și 15% pentru băieți;

–       King et al. (2006), Franța: 12 256 adulți: 1.3% au raportat o “relație sexuală forțată” înainte de 18 ani;

–       Helweg-Larsen and Larsen (2006), Danemarca, n= 5 829, vârstă: 15-16 ani. 15.8% dintre fete au raportat “experiențe sexuale ilegale” cu “cineva mult mai în vârstă”: 9.2% au raportat o încercare sau un act sexual complet. 6.7% dintre băieții incluși au raportat o experiență sexuală ilegală. Majoritatea acestor acte nu au fost percepute ca abuz de către victime;

–       Lynch et al. (2007- 08), Georgia, n= 1 050, cu vârste între 11 și 17 ani locuind în casa părinților sau în centre de plasament. 9% au raportat o formă de abuz sexual “acasă”;

–       McGee et al. (2002), Irlanda: 20.4% dintre femeile interevievate (mostră statistic semnificativă, adulți) au admis un abuz sexual înainte de vârstă de 17 ani, 5.6 un contact cu pentrare. 16.2% dintre bărbații intervievați au admis un abuz sexual înainte de 17 ani. Abuzatorii au fost 24% membrii familiei, 52% cunoscuți ai victimelor și pentru bărbați 14% membrii familiei și 66% cunoscuți ai victimei;

–       Pereda și Forns (2007), Spania, n=1033 studenți, 30.7% bărbați. Global, 17.9% (15.5% dintre bărbate și 19% dintre femei) au raportat un contact sexual abuziv înainte de vârstă de 18 ani. Majoritatea (83%) dintre abuzuri s-au petrecut înainte de 13 ani;

–       Aproximativ 1 din 10 copii va fi abuzat înainte să împlinească 18 ani. (Townsend, C., & Rheingold, A.A., (2013). Estimating a child sexual abuse prevalence rate for practitioners: studies. Charleston, S.C., Darkness to Light. Retrieved from www.D2L.org.).

Resurse:

https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/organized-crime-and-human-trafficking/child-sexual-abuse_en

https://ec.europa.eu/home-affairs/what-we-do/policies/organized-crime-and-human-trafficking/child-sexual-abuse_en

https://arrow.dit.ie/cgi/viewcontent.cgi?article=1013&context=aaschsslbk

Photo by Annie Spratt on Unsplash

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *