Un flashback este o amintire involuntară a unui eveniment traumatizant și poate apărea fie sub forma unor imagini, sunete, mirosuri, emoții, fie prin lipsa lor (amorțeala sau goliciunea emoțională). În astfel de momente, s-ar putea să te cuprindă panica, sau să te simți ca și cum ai fi prins într-o capcană. De asemenea, astfel de experiențe pot apărea în vise și, uneori, ți se poate părea că auzi o voce autocritică  sau chiar vocea abuzatorului.

Când erai copil, ai fost nevoit(ă) să te protejezi cumva de toate ororile emoționale și fizice ale abuzului. Pentru a supraviețui, a fost nevoie să te supui abuzului, incapabil(ă) să îți exprimi gândurile și emoțiile din acel moment, pentru că asta ar fost insuportabil, iar copiii nu pot fi atât de cruzi cu ei înșiși. Adulții însă pot procesa încet aceste amintiri dureroase. Prin urmare, flashback-urile și coșmarurile sunt un semnal al minții subconștiente care începe să proceseze amintirile. Asta înseamnă că a început procesul de recuperare.

Când amintirile se întorc, copilul din tine se confruntă cu trecutul, ca și cum s-ar întâmpla astăzi. Un flashback poate fi atât de intens încât să te facă să uiți că ești adult și că ai un sine adult, care este disponibil pentru confort, protecție și ancorare în prezent. Aceste emoții și senzații corporale extreme sunt atât de înspăimântătoare tocmai pentru că nu sunt legate de prezent și par a veni de nicăieri.

Ai putea simți că ceva este în neregulă  și s-ar putea să îți fie frică să povestești cuiva despre ce ți se întâmplă. Aceste emoții intense care însoțesc flashback-urile pot fi însă gestionate tocmai vorbind despre ele și învățând câteva tehnici simple de ancorare în prezent – prin care să îți amintești că nu mai ești un copil neajutorat și slab, chiar dacă te simți astfel.

Flasback-urile sunt normale. Ele sunt un simptom al tulburării de stres post-traumatic. (PTSD)

Tulburarea de stres post traumatic este o reacție normală la evenimente care se află în afara razei de experiențe umane „normale”. PTSD oprește posibilitatea minții rationale de a fi responsabilă de gândurile și sentimentele noastre, iar emoțiile de bază, cum sunt lupta, fuga sau înghețarea preiau controlul.

Ce ajută?

Spune-ți cu  voce tare că ai un flashback. Amintește-ți că cel mai rău lucru s-a terminat. Emoțiile și senzațiile pe care le simți sunt amintiri din trecut. Acum procesezi acele amintiri și aceasta este o treabă dificilă și înspăimântătoare.

Respiră. Când suntem înspăimântați oprim respirația normală. Ca rezultat, corpul nostru începe să se panicheze pentru că nu avem suficient oxigen. Lipsa oxigenului provoacă și mai multă panică. Este posibil să experimentezi și senzații ca durere (lovituri) de cap, transpirație, slăbiciune, amețeală, sau senzația că ești închis(ă) undeva. Când respirăm adânc, sentimentele de panică se pot diminua .

Vorbește cu copilul din tine și spune-i că este ok. Este foarte important ca acest copil interior să știe că sinele tău adult este acolo și este disponibil. Are nevoie să știe că este în siguranță și că acum poate experimenta toate acele sentimente din trecut.

Găsește-ți ancore, fii conștient. Când trăiești un flasback te poți pierde în acesta și puteți uita unde te afli de fapt. Învelește-te într-o pătură, ține în brațe o pernă, sau o jucărie moale, stai în pat, sau într-un loc pe care îl simți ca fiind sigur.

Cere și obține ajutor. S-ar putea să simți nevoia să fii singur, sau să îți dorești să fie cineva lângă tine. Oricum ar fi,  este important ca persoanele apropiate să știe despre flasback-urle tale, pentru a te putea ajuta, indiferent că asta înseamnă să îți ofere spațiul necesar pentru a fi singur(ă), sau să îți fie alături.

Oferă-ți timp pentru a recâștiga controlul. Unele flasback-uri sunt foarte puternice. Nu te aștepta să îți revii imediat. Fii blând(ă) cu tine și ai grijă de tine. Poți face ceva drăguț, care îți face plăcere.

Ai răbdare cu tine. Este nevoie de timp pentru a vindeca rănile din trecut. Este nevoie de timp pentru a învăța diferite modalități prin care să ai grijă de tine și prin care să îți dezvolți capacitatea de a face față aici si acum.

Găsește un terapeut competent. Caută un terapeut care înțelege procesul de vindecare după un abuz suferit în copilărie. Terapia poate fi o etapă crucială în procesul de vindecare.

Nu uita: Flashback-urile sunt o etapă normală a vindecării după o experiență anormală din copilărie.

 

Surse:

https://napac.org.uk/path-to-recovery/

https://pixabay.com/ro/memorie-considerare-1010902/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *