- Abuzul sexual infantil este o infracţiune, care se pedepseşte prin lege;
- Abuzul sexual infantil poate fi comis de un adult (o persoană care are peste 18 ani) sau de un minor, care este însă mai mare decât copilul agresat ( spre exemplu, atunci când un copil care are, sa zicem, 12 ani atinge în zonele intime un copil de 5 ani, vorbim tot despre abuz sexual infantil);
- Conform Salvaţi Copiii „abuzul sexual asupra copilului presupune antrenarea copilului în activităţi realizate cu intenţia de a satisface nevoile unui adult sau ale unui alt copil, care prin vârstă şi dezvoltare se află faţă de copilul abuzat într-o relaţie de răspundere, încredere sau putere”;
- Fapta este cu atât mai gravă – şi se pedepseşte în consecinţă -, cu cât există o relaţie de rudenie între copil şi abuzator;
- Există abuz sexual şi intre copii de aceeaşi vârstă; cazurile sunt tratate diferit – conform legii, acestea nu sunt sancţionate „dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani” (Cap.VIII, Art.220, Alin.5 din Codul Penal). Un articol care abordează această temă – https://www.printesaurbana.ro/2018/01/abuzurile-sexuale-intre-copii-la-gradinita.html
Conform Salvaţi Copiii România este abuz „implicarea copilului într-o activitate sexuală pe care el nu o înţelege, pentru care nu are capacitatea de a-şi da încuviinţarea informată, pentru care nu este pregătit din punct de vedere al dezvoltării psiho-somatice sau care încalcă legile sau tabuurile sociale legate de rolurile familiale”.
Din această definiţie este important să reţinem, în primul rând, următoarele aspecte:
- Copilul nu înţelege ce i se întâmplă şi nu este pregătit din punct de vedere al dezvoltării psihice şi fizice pentru asta;
- Copilul nu este niciodată responsabil; niciodată, indiferent de context, nu este vina copilului.
Exemple de activităţi care constituie abuz sexual infantil:
- Expunerea minorilor la materiale pornografice – ex. – vizionarea unor filme pentru adulţi împreună cu un copil
- Expunerea copilului la activităţi sexuale între adulţi, chiar şi fără implicarea copilului în acestea (ex: masturbare în faţa copiluilui sau întreţinerea de relaţii sexuale).
- Atingerea zonelor intime ale copilului;
- Contact sexual vaginal, oral (adică săruturi) sau anal cu un copil – oricare dintre acestea constituie viol;
- Încurajarea/ constrângerea copilului în a atinge el zonele intime ale unui alt adult/copil sau a desfăşura alte activtităţi sexuale;
- Producerea de materiale pornografice cu copii;
Un alt aspect important este acela că, în cazul copiilor, nu este obligatoriu să existe constrângere. Copilul poate fi convins sau atras într-o astfel de activitate şi se poate ca el să îşi dea acordul, tocmai pentru că, aşa cum spuneam mai sus, din punct de vedere al dezvoltării nu înţelege exact ce i se întâmplă şi nici nu este pregătit pentru asta. Responsabilitatea însă nu este niciodată a copilului. Vina nu este niciodată a copilului. În Codul Penal nu se vorbeşte despre constrângerea unui copil în a desfăşura activităţi sexuale ci despre activităţi sexuale cu un copil.
Din punct de vedere legal, constrângerea contează în măsura în care pedeapsa este mai mare atunci când ea există. Lipsa ei nu înseamnă că nu vorbim de abuz.
Se impune o clarificare legată de chiar termenul constrângere, înţeles uneori, în mod eronat, ca presupunând obligatoriu violenţă fizică. Constrângerea poate să însemne şi doar ameninţare („dacă nu faci ce spun eu, o sa fac…”) cu ceva care pentru persoana în cauză are sens. De exemplu, la o anumită vârstă copilul poate fi convins de către agresor că dacă nu va face ce îi spune părinţii săi vor suferi – chiar dacă în realitate nu este aşa- , sau, uneori, agresorul îl poate ameninţa cu faptul că le va spune părinţilor lucruri despre el, care în acel moment sunt văzute ca fiind groaznice şi de neiertat – chiar dacă în realitate nu este aşa. Exemplele pot continua la infinit.
În managerierea şi rezolvarea unor astfel de cazuri, copilul abuzat şi familia acestuia (mai dificilă fiind situaţia în care agresorul este chiar din familie) joacă un rol extrem de important. Părinţii trebuie să fie atenţi la semne şi trebuie să încurajeze o relaţie bazată pe încredere, iubire şi respect între ei şi copil, pentru ca acesta să îşi găsească forţa pentru a dezvălui fapta. Asupra fiecărui copil, efectele sunt particulare, simptomele depinzând:
– de vârsta copilului
– de gradul de apropiere relaţională faţă de agresor;
– de forţa acestuia;
– de locul de desfăşurare a evenimentului;
– de frecventa situaţiilor abuzive.
Aprecierea gravităţii faptelor (din punct de vedere legal) comise în cazurile de abuz sexual asupra copiilor se realizează în funcţie de :
- vârsta copilului (cu cât copilul este mai mic ca vârstă cronologică, cu atât faptele sunt considerate mai grave).
- gradul forţei aplicate (fapta este mai gravă cu cât forţa utilizată este mai mare).
- relaţia dintre agresor şi victimă (fapta este mai gravă cu cât relaţia dintre agresor şi victimă este mai strânsă).
- tipul actului sexual la care a recurs agresorul ( gravitatea faptelor fiind mai mare dacă a avut loc penetrarea copilului, unde penetrare nu se referă doar la raportul sexual normal, ci şi anal şi oral, precum şi folosirea a orice alte părţi ale corpului sau a unor obiecte pentru a realiza efectiv acţiunea de penetrarea).
Surse:
https://www.parentsprotect.co.uk/what_to_do_if_a_child_tells_about_abuse.htm
https://pixabay.com/ro/ascundere-b%C4%83iat-fat%C4%83-copil-tineri-1209131/