Trei sferturi dintre copiii abuzaţi nu spun nimănui ce li s-a întâmplat şi mulţi dintre ei păstrează secretul pentru întreaga viaţă. De multe ori, agresorii sunt oameni pe care copiii îi cunosc şi, la fel de bine, pot fi oameni pe care îi iubesc, oameni importanţi pentru ei; până la urmă, 8 din 10 copii îşi cunosc abuzatorul, acesta nu este un străin. Agresorii sunt membri ai familiei, prieteni, vecini sau bone, mulţi dintre aceştia ocupând poziţii respectabile în societate. Cu cât relaţia dintre agresor şi victimă este mai apropiată, cu atât e mai puţin probabil ca victima să vorbească.
De cele mai multe ori copiii ne arată, mai degrabă decât ne spun, că ceva îi supără, astfel că devine vital să urmărim semnele. Cu toate acestea, indiciile pe care le oferă un copil pot fi destul de vagi. Informaţiile pe care le deţin pot să nu fie clare sau ei pot, pur şi simplu, să nu aibă cuvintele potrivite pentru a explica ce li s-a întâmplat. Felul în care adultul reacţionează este vital pentru a asigura siguranţa copilului.
1. Răspundeţi prompt şi cu grijă/atenţie
Dacă credeţi că un copil încearcă să vă mărturisească un abuz sexual răspundeţi prompt şi cu grijă şi îndrumaţi copilul spre Poliţie sau Serviciile Sociale cu atenţie, fără a îl speria. Raportaţi oricum cazul.
2. Credeţi copilul
Dacă un copil are suficient de multă încredere încât să vă mărturisească abuzul amintiţi-vă că, foarte rar se întâmplă ca un copil să mintă despre astfel de lucruri. Deşi poate să pară greu de crezut că o persoană în care avem încredere, sau la care ţinem, poate să fie capabilă să abuzeze sexual un copil, este puţin probabil ca un copil să facă în mod deliberat astfel de acuzaţii false la adresa unui adult.
Presiunea pe care o resimte copilul pentru a păstra tăcerea în continuare este enormă. E nevoie de un foarte mare curaj pentru a vorbi despre abuz. Faptul că un copil susţine că nu s-a întâmplat nimic (când în realitate s-a întâmplat), sau faptul că îşi retrage mărturisirea se întâmplă în mod frecvent. Uneori, relatarea copilului despre ce s-a întâmplat se schimbă sau evoluează în timp. Acesta este un patern normal pentru dezvăluire şi nu ar trebui, sub nicio formă, să afecteze credibilitatea spuselor lor.
3. Arătaţi-vă sprijinul
Este important ca un copil abuza să se simtă sprijinit – nu respingeţi cererile lui, arătaţi-i că îl susţineţi necondiţionat.
4. Rămâneţi calmi
Dacă un copil vă povesteşte despre asta, nu vă înfuriaţi. Rămâneţi calmi şi fermi. Dacă vă enervaţi, copilul poate crede că îl veţi pedepsi – acest lucru va conta şi mai mult, în contextul în care abuzatorul l-a avertizat să nu spună şi cuvintele acestuia vor dobândi şi mai mare credibilitate.
5. Fiţi grijulii
Asigurați-vă că copilul știe că îl iubiţi şi că nu a făcut nimic rău – și continuaţi să îispuneţi asta de câte ori este nevoie. Copilul va trebui să vadă că adulții îl cred și fac tot ce pot pentru a íl proteja. Asigurați-vă că copilul știe că are dreptate să vorbească despre asta și că vă bucuraţi că v-a mărturisit.
6. Înfruntaţi problema
Cand abuzul le este dezvăluit, adulţii trebuie să facă faţă problemei cu onestitate, să protejeze copilul cu orice preţ şi să îşi asume responsabilitatea.
7. Restabiliţi siguranţa
Faceți tot ceea ce este necesar pentru a proteja copilul de alte daune, începând cu asigurarea unui spaţiu în care copilul să se simtă în siguranţă.
8. Obțineţi ajutor
Obțineți ajutor de la profesioniști, care vă pot ajuta să îndrumați copilul spre siguranță și vindecare (poliţie, consilieri, psihoterapeuţi).
9. Nu disperați
Copiii pot și se vor recupera după un abuz sexual.. Este incredibil de dificil să aflaţi că cineva pe care îl iubiţi a fost rănit în acest fel, dar există ajutor şi vindecare, iar copiii dispun de o capacitate extraordinară de a face faţă traumelor. Trebuie doar să îi susţineţi şi să aveţi încredere în ei.
Ce simte copilul:
Un copil abuzat poate să simtă o parte sau toate din cele de mai jos. Emoţiile sunt normale, este normal să se simtă astfe şi este important să acceptaţi şi să înţelegeţi emoţiile copilului:
Frică
- Teamă că persoana care l-a abuzat îi va răni (şi ) pe cei pe care îi iubeste;
- Teamă că nimeni nu-l va crede;
- Anxietate în legătură cu ce se va întâmpla în continuare;
- Confuzie și conflict;
- Nu ştie prea bine în cine să aibă încredere;
- Se simte protejat și / sau iubit de persoana care l-a abuzat şi îi e teamă că va pierde asta;
- Regretă că a spus (poate chiar să ia înapoi dezvăluirea).
Vină și rușine
- Crede că este responsabil pentru abuz;
- Se simte vinovat de tulburarea familiei, generată de faptul că a spus;
- Se simte rușinat dacă a simțit senzații fizice pozitive.
Speranță și ușurare
- Este ușurat că povara secretului a fost ridicată;
- Simte speranța că abuzul se va opri acum.
Abuz sexual în cadrul familiei (Incestul)
Când un copil este abuzat de un alt membru al familiei, fiecare membru al familiei este de fapt afectat. În mod obișnuit, este nevoie de ajutorul specialiștilor din exterior pentru a aborda presiunea emoțională asupra familiei și a asista procesul de vindecare al fiecărui individ.
Sentimente contradictorii
Când abuzul sexual are loc în cadrul familiilor, durerea pe care o trăim poate include emoții conflictuale și confuze. S-ar putea să ne simțim extrem de furioşi pe persoana care i-a făcut rău copilului şi, în acelaşi timp, să simțim dragoste și îngrijorare faţă de aceasta.
Părinţii sau persoanele în grija cărora se află copilul pot simţi:
- Furie față de persoana care i-a făcut rău copilului, trădându-le încrederea, înşelându-le sau manipulându-le;
- Furie faţă de copil pentru că nu a spus mai devreme;
- Vinovăţie pentru că nu a văzut ce se întâmpla, la timp pentru a proteja copilul (chiar și atunci când persoana responsabilă de abuz a făcut tot ce a putut pentru a păstra secretul);
- Vinovăţie pentru că au iubit sau iubesc persoana care a abuzat copilul;
- Frica de modul in care abuzul va avea impact asupra copilului;
- Frica legată de viitorul familiei și consecințele care vor fi resimţite de persoana care a abuzat copilul;
- Singuratatea si pierderea – sunt mâhniţi pentru că au „pierdut” vieța pe care au avut-o, sau au crezut că au avut-o, înainte să știe despre abuz; sentiment de izolare.
Părinţii sau alte persoane care au în grijă un copil abuzat sexual au, la rândul lor, nevoie de sprijin.
Să aflaţi că un copil a fost abuzat poate să fie traumatizant, mai ales dacă este vorba de propriul copil. Este important să căutaţi ajutor pentru a putea să faceți față emoțiilor, provocărilor și deciziilor cu care vă confruntați.
Puteţi lua în calcul să vă adresați unui prieten, preot, consilier sau psihoterapeut. Orice funcţionează mai bine pentru voi. Discuţiile cu persoane care au trecut sau trec prin situaţii asemănătoare pot, de asemenea, să fie utile.Cu cât sunteți mai bine pregătiţi pentru a face față situaţiei, cu atât mai mult vă puteți ajuta copilul și familia.
Copiii care au trecut printr-un abuz:
- au nevoie să vorbească despre experienţele şi sentimentele lor;
- au nevoie să ştie că au la cine să apeleze când au nevoie de ajutor;
- au nevoie să fie în siguranţă;
- au nevoie de sprijin pentru a se recupera, dar nu trebuie trataţi ca victime şi etichetaţi pentru tot restul vietii.
Surse:
https://www.parentsprotect.co.uk/what_to_do_if_a_child_tells_about_abuse.htm
https://pixabay.com/ro/copil-de-zi-blugi-%C3%AEn-u%C8%99%C4%83-strig%C4%83tul-1816400/