Pacientele preferă în mod covârșitor o „anchetă” universală cu privire la agresiunea sexuală şi raportează reticenţă în iniţierea unei discuţii asupra acestui subiect.
În continuare puteţi regăsi un ghid pentru o astfel de discuţie:
– Puneţi întrebarea cât mai „natural”. Dacă medicii încorporează în mod obişnuit întrebări cu privire la posibile abuzuri sexuale, acest fapt va conduce la un confort sporit.
– Normalizaţi experienţa. Medicii pot oferi informaţii explicative, cum ar fi : “Aproximativ o femeie din cinci a fost abuzată sexual când era copil. Deoarece aceste experiențe pot afecta sănătatea, întreb toate pacientele mele despre experiențe sexuale nedorite în copilărie”.
– Dați pacientei controlul asupra dezvăluirii. Întrebaţi fiecare pacientă despre abuzul în copilărie și viol, dar lasaţi-le să controleze ce şi când spun, pentru a-și menține intact sistemul de apărare emoțională.
– Dacă pacienta raportează un abuz sexual infantil întrebați dacă a dezvăluit acest lucru în trecut sau dacă a solicitat/primit ajutor profesional. Revelațiile pot fi traumatizante pentru pacientă. Ascultarea cu atenție este importantă. Reasigurarea excesivă poate nega durerea pacientei. Medicul ar trebui să ia în considerare recomandarea unui terapeut.
– Examinarea poate fi amânată până la o altă vizită. Odată ce pacienta este pregătită pentru o examinare, ar trebui să i se adreseze întrebări cu privire la un eventual disconfort emoțional sau fizic, cauzat de orice aspect al examinării pelvine sau a sânilor.
– Dacă medicul suspectează abuzul, dar pacienta nu îl dezvăluie, medicul obstetrician-ginecolog ar trebui să menţină o atitudine deschisă și liniștitoare. Pacientele pot prezenta subiectul la o vizită ulterioară, dacă au dezvoltat încredere în ginecologul obstetrician.
Nesolicitarea de informaţii privind abuzul sexual poate oferi sprijin tacit convingerii supraviețuitorului că abuzul nu contează sau nu are relevanță medicală, iar posibilitatea de intervenție este pierdută.
Intervenţia medicului în cazuri de violența sexuală
După identificare există o serie de modalități prin care ginecologii obstetricieni pot oferi sprijin. Acestea includ sensibilitatea în cazul vizitei ginecologice sau obstetrice și a examinării supraviețuitorilor abuzaţi , utilizarea mesajelor de susţinere și recomandări de consiliere.
Vizita obstretico-ginecologică şi examinarea fizică a supraviețuitorilor abuzului sexual
Examinările pelvine pot fi asociate cu teroare și durere pentru supraviețuitori. Sentimentele de vulnerabilitate asociate poziţiei și examinarea de către străini pot determina supraviețuitorul să retrăiască sentimentul de lipsă de putere, violare a intimităţii și teamă. Mulți supraviețuitori pot fi traumatizați prin vizita la ginecolog și examinarea pelvină, dar pot să nu exprime disconfort sau frică și pot suferi în tăcere.
Toate procedurile trebuie explicate în prealabil și, ori de câte ori este posibil, pacienta ar trebui să aibă posibilitatea de a sugera modalități de a-și diminua teama. De exemplu, pacienta poate dori prezența prietenilor sau a familiei în timpul examinării și are dreptul de a opri examinarea în orice moment. Tehnicile pentru a spori confortul pacientului includ discuţii pe parcursul examinării, cu prezentarea paşilor parcurşi şi menținerea contactului vizual. E necesar să i se permită controlarea ritmului în care se desfăşoară examinarea şi, dacă doreşte, să vadă mai mult (de exemplu, folosirea oglinzii în examinările pelvine) sau să asiste medicul în timpul examinării (de ex. , punând mâna asupra mâinii medicului pentru a ghida examinarea). De asemenea, este important să cereți permisiunea de a atinge pacientul.
Sarcina și nașterea pot fi momente deosebit de dificile pentru supraviețuitori. Durerea fizică a travaliului și a naşterii pot declanșa amintiri ale abuzului trecut. Femeile care nu au amintiri prealabile ale abuzului lor pot începe să experimenteze emoții, vise sau amintiri parțiale. Femeile gravide care au trecut printr-un abuz sunt semnificativ mai susceptibile de a raporta idei suicidare și depresie.
Mesaje pozitive
Unele răspunsuri pozitive și vindecătoare la dezvăluirea abuzului presupun ca, în discuţia cu pacienta, să i se confirme acesteia că este o victima abuzului și nu a fost vina ei. Ar trebui să fie asigurată că a avut nevoie de curaj pentru ca ea să dezvăluie abuzul și acum a fost auzită și crezută.
Sugestii pentru consiliere
Pacientele traumatizate ar trebuie să beneficieze, în general, de sprijin şi consiliere psihologică. Medicul obstetrician-ginecolog poate fi un aliat puternic în vindecarea pacientei, prin oferirea de sprijin și recomandări. Trebuie depuse eforturi pentru a recomanda supraviețuitorilor profesioniști cu experiență semnificativă în problemele legate de abuzuri.
Medicii ar trebui să alcătuiască o listă de experți cu experiență în abuz și să aibă o listă de linii telefonice de urgență care să acționeze în comunitățile lor. Contactarea departamentelor de specialitate, psihologice sau medicale, poate fi benefică în localizarea terapeuților care sunt calificați în tratarea victimelor unei astfel de traume. Din cauza relației dintre istoria traumelor și abuzul de alcool și droguri, terapeuții ar trebui să fie calificați în lucrul cu indivizi care au diagnostice duale.
Atunci când se discută cu un pacient referitor la ajutor terapeutic profesionist, este util să se identifice un scop specific pentru trimitere. De exemplu, “Aș vrea ca dr. Popescu să vă evalueze pentru a determina dacă abuzul trecut contribuie la problemele dvs. actuale de sănătate” este mai eficient decât să spună supraviețuitorului că simptomele sale sunt psihologice și că ar trebui să vadă un terapeut. Este important să obţineţi acordul pacientei înainte de a o ghida către un terapeut, precum şi să o susţineţi pentru a nu se simţi abandontă sau respinsă atunci când i se face o propunere de consiliere.
Concluzie
Pentru unii supraviețuitori ai abuzului sexual infantil, există o afectare minimă pentru funcționarea lor la adulți. Alții vor prezenta simptome psihologice, fizice și comportamentale ca urmare a abuzului lor. O înțelegere a amplorii și a efectelor abuzului sexual infantil, alături de cunoștințele despre metodele de screening și de intervenție, pot ajuta ginecologii obstetricieni să ofere asistență și suport adecvate pacientelor cu o astfel de istorie.
Resurse: https://www.acog.org/Clinical-Guidance-and-Publications/Committee-Opinions/Committee-on-Health-Care-for-Underserved-Women/Adult-Manifestations-of-Childhood-Sexual-Abuse